Ce a fost la inceput ? Fiorul de pudoare, care a aninat frunza de vita, sau fiorul frigului din caverna, care a infasurat blana in jurul trupului ? Fiorul insa a strabatut mai mult ca sigur un trup de femeie. Mai tarziu intr-o buna zi, bucuria a licarit in ochii aceleeasi femei primitive: privind unda din care sorbea apa, s-a cercetat cu adanca uimire. Prima fiinta etern nesatula de a se oglindi a fost tot femeia, si nu Narcis din legenda, cel indragostit de propria sa imagine. Primele cioplituri neindeminatice au faurit arma de vanatoare a barbatului, dar si podoabele femeii, care au stat ascunse in pesteri si morminte.
Mult mai tarziu, imbracamintea se incadreaza in procesul general al evolutiei sociale si se supune unei legi, care se numeste „moda”. Si parca – sincer vorbind – legile care sunt incalcate cel mai putin sint legile modei,
Moda marcheaza integrarea vesmantului individual in contemporaneitatea respectiva si, mai mult decat atat, delimiteaza, timp de secole intregi, starea sociala a individului. Antichitatea cunoaste multa vreme numai vesmintele compuse dintr-o bucata de stofa drapata, solicitind foarte putin mestesugul croitorilor. Toata arta consta in araniarea faldurilor.
