Vesmantul clasic al femeii romane ramane „stola” – un fel de camasa lunga pana la glezne si stransa in talie de o panglica lata. Ornamentele acestei panglici constituie semnul distinctiv de rang social sau prerogativele speciale acordate mamelor cu mai multi copii.
La femei, toga marcheaza o reputatie compromisa. Deoarece femeile umblau cu capul mai mult descoperit, este de la sine inteleasa importanta acordata ingriiirii parului.
Expansiunea imperiului roman determina tot atatea fluctuatii ale modei, cate noi provincii apar pe harta sa. Brunetele romane ravnesc la parul blond sau roscat al nordicelor. Cenusa de plante, uleiuri si sapunuri pun la incercare suvitele de par intunecote. Ovidiu isi cearta si deplange totodata iubita: „Iti spusesem sa incetezi de a-ti mai vopsi parul, iar acum nu mai ai ce sa vopsesti…” Cositele blonde ale sclavelor germanice se transforma in peruci.
Singura incaltamintea, nediferentiata pentru barbati si femei, era comoda si igenica. In afara casei se purta un fel de gheata de piele cu talpa groasa si o fasie de piele la spate, care urca pana la iumatatea gambei. Incaltamintea de casa obisnuita erau sandalele si un fel de pantofi usori, fara toc.
Dezvoltorea luxului la Roma, ca urmare a cuceririlor, duce la o adevarata sete de podoabe. Orientul indepartat isi depune fardurile pe pleoapele romane si isi revarsa parfumurile in bai. Legea ingradirii luxului feminin se dovedeste ineficace si justifica lamentarile inteleptului Seneca: „Pesemne acele femei, in nebunia lor cred ca barbatii ar fi destul de nenorociti, daca ele n-ar purta in fiecare ureche valoarea a doua sau trei mosteniri”.
Mi se pare foarte interesant